Din dragoste pentru Eminescu, indianca Amita Bhose a trait 30 de ani in Romania



Dumitru Manolache, Gardianul, 01-06-2009


Vinerea trecuta, la Biblioteca Metropolitana Bucuresti, filiala "Ioan Slavici", a avut loc lansarea volumelor "Maree indiana - interferente culturale indo-romane" si "Radha si Krisna", de Chandidas, o culegere de articole, studii, eseuri, conferinte axate mai ales pe teme eminesciene si, respectiv, un roman care dezvaluie, asa cum afirma Rabindranath Tagore, "fortele nemarginite si enigmele indescifrabile ale iubirii".

Cele doua volume au comun un singur nume: Amita Bhose, scriitoarea si traducatoarea lui Eminescu in bengali, profesoara, dar si omul Amita Bhose, care a trait in tara noastra 30 de ani, din dragoste pentru marele nostru poet national. In atmosfera deosebit de calda a librariei "Ioan Slavici", prieteni, fosti studenti si cunoscuti ai marei scriitoare indiene au vorbit despre "Didi", cum o numeau ei pe cea care a iubit cum poate multi romani nu au facut-o cultura romana si poezia lui Eminescu.

Evenimentul l-am datorat doamnei Carmen Musat-Coman, directorul Editurii "Cununi de stele", studenta si prietena apropiata a Amitei Bhose, cea care a creat special aceasta editura pentru a tipari cartile nepublicate ale marei prietene a Romaniei.

Amita Bhose s-a nascut la Calcutta in 1933. In 1959, a venit pentru prima data in Romania, unde a luat contact cu cultura noastra si opera lui Eminescu. Marea dragoste pentru tara noastra o face sa se stabileasca in cele din urma in Bucuresti, unde avea sa ramana 30 de ani. "Am fost acuzata pentru ca am iubit Romania. Imi recunosc "vina". De dragul culturii romane, cu dorinta de a intemeia o scoala serioasa de indianistica, m-am stabilit aici", marturisea ea.

A petrecut alaturi de studentii ei perioada cea mai neagra din istoria comunista a tarii, suportand presiuni, foame, frig etc. In 1991, a fost fortata sa paraseasca Universitatea Bucuresti, unde era profesoara, iar in octombrie 1992, in urma unei operatii nereusite, a decedat. Corpul sau, conform obiceiului indian, a fost incinerat, iar urna cu cenusa a ramas in Romania.