Radha si Krisna

Radha si Krisna, de Chandidas
Traducere din bengali, note si studiu introductiv de Amita Bhose
200 pag. Pret: 25 Ron

Radha si Krisna

fragment
Zorile inimii


Într-o zi Hari(1), fiul lui Nanda, stând la umbra unui copac cu toti prietenii sãi si pãzindu-si cireada, spuse, dupã un rãstimp de tãcere, cu privirea îndreptatã spre prietenul sãu Subal (2) :

- Ci spune-mi, prietene, ce sa ma fac? De ce inima mea e asa de înflacarata? Nu mai pot rabda. Cunosti oare raul care-mi macina fiinta? Apleaca-ti urechea la vorbele mele, desluseste framântarea ce ma stapâneste.
- Inima ta sufera, îi raspunse Subal. Ce as putea sa-ti spun mai mult? O minunata vedenie s-a înfatisat mirarii ochilor tai.
- Prietene, asculta-ma cu luare aminte: voi cauta a-ti spune pe înteles ce se petrece în inima mea; ceea ce vazui facu sa se nasca în mine o framântare atât de vie, încât fu urmata pe data de un soi de turburare pâcloasa, arzându-mi inima ca o flacara. Arata-mi leacul. Fiinta mea e prada unui neastâmpar dureros; nici sufletul nici trupul nu mai cunoaste o clipa de ragaz.
Ieri, fara sa bag de seama, Dhaboli, vaca cea alba, luând-o spre padure, pe drumul ce duce la Cetatea lui Brikabhanu (3), se rataci; nemaivazând-o, prinsei a o cauta în multe locuri; una câte una, gasii urmele copitelor ei prin padurea spre cetate: Dhaboli se amestecase printre vacile altora. Ceea ce vazui atunci nu poate fi spus în vorbe si pe masura ce-ti povestesc, inima mea se umple de turburare; asemeni unei umbre o vazui iesind din palatul împaratesc al cetatii. Era însotita de o fata si ducea, sprijinit de sold, un ulcior de aur; nimbul frumusetii ei stralucea asemeni miilor de mii de lune si cât de senina era veselia ce i se revarsa de pe chip. O vazui ca prin vis. Faptura-i ca o pâcla împrastia lumina ce-mi atingea trupul.

O, zeule Jadunatha (4), spune brahmanul Chandidasa (5), va veni clipa când vei putea pricepe ceea ce azi e o taina în ochii tai.

- Ea pleca, plasmuire de aur, lasându-ma cufundat într-o turburare fara nume. Era învesmântata într-un sari albastru, care nu putea sa ascunda frumusetea-i neasemuita, frumusete asemanatoare unui fulger ce-mi rasari înainte prin valurile ce o acopereau. Cum s-o înfatisez? Privirile ei fara astâmpar nu cunosteau odihna. Purta podoabe mândre si felurite; o suta de mii de albine alergau dupa mireasma trupului ei. Când porni, aflai ca mersul ei domol era asemeni lunecarii lebedei salbatice. Cu deplina limpezime a mintii spun ca ochii mei n-au mai vazut o faptura asa de minunata; clinchetul cercurilor de la gleznele ei, scotând sunetul celei de-a cincea note muzicale (6) , era dulce ca mierea. Trecând pe drum nepasatoare, se legana, se legana. Îi puteai cuprinde cu mâinile mijlocul subtire ca al leoaicei, cum cuprinzi gâtul unei amfore. Iata dulcea faptura pe care o zarira ochii mei; când râdea, pleoapele ei picurau sute de boabe de nectar.

Astfel se înfatisa printesa ochilor zeului Krisna, dupa spusa brahmanului Chandidasa.

Note
1 Cel care înlatura toate suferintele, apelativ al lui Krisna. Mitologia indiana foloseste un mare numar de porecle si epitete pentru personajele importante.
2 Numele înseamna "puterea benefica".
3 Tatal Radhei.
4 Stapânul neamului Jadu.
5 În literatura medievala indiana se obisnuia ca poetul sa-si spuna numele în ultimul distih.
6 Cea mai placuta nota folosita în muzica indiana; imita tipatul cucului.

contact:office@edituracununidestele.ro   |   design:kykoo