Maree indianã. Interferente culturale indo-române, de Amita Bhose
238 de pagini. Pret: 25,5 ron

Cuprins:

I. Din valurile vremii

De la Bodhisattva la Ioasaf.
Siria : o punte de trecere.

II. A filei doua fete

Inorogul pe urmele lui Visnusarman
Usanas-Kay Us-Luceafarul
"Repaos" si "chaos"
Cosmologia lui Eminescu
"Mortua est!"
Codrul ca fiinta
"Cu padurea ta cu tot"
Ritmul cosmic in lirica eminesciana
Kamadeva, zeul indic
Veronica si Catalina
Eminescu si limba sanscrita
Cabala limbii sanscrite
Patosul cosmic. Eminescu-Brancusi-Al-george
Indianistul din Iasi
Edgar Papu, eminescolog
"Iona" si sacrificiul sinelui

III. Toate-s vechi si noua toate

India -leagan al miturilor
Marea, navigatia si aviatia in literatura sanscrita
Unitate si diversitate in estetica indiana
Universul nu-i decat nu dans
Doi poeti care nu s-au cunoscut niciodata

fragment
Cosmologia lui Eminescu

[...] Înzestrat cu o extraordinarã capacitate de asimilare, Eminescu s-a documentat în toate domeniile stiintelor umanistice, reale si celor ale naturii, sintetizându-le prin bogata lui imaginatie.
Preocuparea sa pentru istoria omenirii si evolutia lumii este cunoscutã si atestatã mai de mult. Desi viziunea sa cosmogonicã s-a concretizat mai târziu în Scrisoarea I, problema începutului si sfârsitului lumii a fost mereu prezentã în constiinta poetului, manifestându-se în diverse poezii: Mortua est !, Povestea magului cãlãtor în stele, Memento mori, Împãrat si proletar si altele.

Izvorul cosmogoniei eminesciene s-a identificat cu gândirea indianã, mai precis cu Imnul Creatiunii din Rgveda (X, 129), a cãrui cunoastere de cãtre poet a fost stabilitã prin dovezi documentare. Eminescu a si trimis pe un erou al sãu în India spre a cãuta întelepciunea (În cãutarea Sheherazadei). Apropierea poetului român de mitul vedic, cel mai stiintific mit dupã avizul unor cosmofizicieni eminenti ai zilelor noastre, ca Fritjof Capra sau Carl Sagan, nu ni se pare deloc întâmplãtoare. [...]

[...]
În lucrarea noastrã anterioarã, Eminescu si India, am încercat sã analizãm influenta ideilor indiene asupra lui Eminescu, mai ales pe baza înrudirilor textuale. În studiul anterior, ,,Repaos" si ,,chaos", am discutat câteva aspecte ale viziunii sale cosmogonice. Aici ne propunem sã ajungem la imaginea globalã a cosmogoniei poetului român, pornind de la gândirea indianã, pe de o parte, si de la teoriile fizicii moderne, pe de alta.

Viziunea lui Eminescu despre evolutia lumii se desfãsoarã în patru ipostaze: starea anterioarã creatiei, creatia, marsul istoriei si civilizatiilor pe pãmânt si sfârsitul creatiei, dintre care etapa a treia nu intrã în obiectivele acestui studiu.
Starea anterioarã creatiei este evocatã explicit în trei poeme eminesciene: Rugãciunea unui dac, Scrisoarea I si Luceafãrul. În prima poezie, Eminescu concepe starea primordialã ca una în care n-a existat nici timp, nici spatiu, nici luminã, nici viatã. Manavadharma sastra (Legile lui Manu) sustine cã timpul si diviziunea timpului au fost create odatã cu lumea (I, 24, 25). Si Eminescu spune cã pe atunci n-a fost nici totdeauna (timp), nici azi, mâine sau ieri (diviziunea timpului), "nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor". Conceptia absentei luminii se aflã în imnul X, 138, al Rgvedei, în care se sustine cã, la început, totul a fost ascuns în întuneric; lumina a apãrut odatã cu nasterea lui Agni, spiritul focului.

Eminescu explicã absenta criteriilor prin argumentul: "Cãci unul erau toate si totul era una", adicã toate cele care s-au manifestat ulterior au existat în unicul nemanifestat, "Tu singur", asa cum vasul existã în lut, dupã o metaforã apartinând logicii indiene. Iatã conceptia exprimatã în Legile lui Manu: "Acesta (idam - pron. n. ) incognoscibil, imperceptibil si lipsit de semne distinctive, a stat sub forma întunericului, ca si cufundat în somn. Apoi, fericitul (bhagavan - adj. declinat la masc.), auto-creat si nemanifestat, a creat toate cele manifestate din propriul sãu corp" (I, 5-8).

În acea stare, "pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã/Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã". Afirmatia vine ca un corolar al celor spuse înainte; dar surprinzãtor este faptul cã Eminescu face distinctie între cer si vãzduh, asa cum fac si indienii, si se foloseste de limbajul sistemului filosofic indian Vaisesika, aproape necunoscut în Europa, pe atunci. În termenii acestui sistem, pãmântul, cerul etc. apartineau categoriei anadi abhava, neexistenta fãrã început. Se stie cã aceastã categorie - cea a negativului - a intrat în semiotica europeanã mult mai târziu.

Despre autoare

În peisajul cultural românesc, cercetãtoarea, scriitoarea, traducãtoarea si profesoara Amita Bhose are un loc aparte. Nãscutã la Calcutta în 1933, într-o familie cu o bogatã activitate culturalã si stiintificã, absolvã Facultatea de Chimie, Fizicã si Matematicã a Universitãtii din Calcutta, în 1953. În 1959, împreunã cu sotul sãu, inginer geolog, vine în România, înscriindu-se la un curs de limbã si literaturã românã, pentru doi ani. Se reîntoarce în India unde debuteazã în presa indianã cu articolul Rabindranath în România. E începutul unui lung sir de articole, în bengali si englezã, despre cultura si literatura românã, din care face si traduceri. În 1965 absolvã Facultatea de Bengali-Englezã la Universitatea din Calcutta iar în 1971 se înscrie la doctorat, cu o bursã din partea statului român, la Facultatea de Limbã si Literaturã Românã din cadrul Universitãtii Bucuresti. Din 1971 pânã la moartea sa va trãi în România, "tara pe care a iubit-o poate mai mult decât multi dintre români si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei" (Zoe Dumitrescu-Busulenga). În India publicã traduceri în bengali din poezia românã contemporanã, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian vãd lumina rampei. În 1969 apare, în bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima traducere a lui Eminescu în India.

Revenirea în România, în 1971, are si resorturi sentimentale: "Dupã moartea tatãlui meu, va mãrturisi dânsa într-un interviu, m-am întors în România ca sã caut un ungher de afectiune în mijlocul poporului român".
Din 1972 i se oferã tinerea unui curs facultativ de limba si literatura bengali la Universitatea din Bucuresti si în acelasi an primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali. Din 1978 e angajatã lector suplinitor la Catedra de limbi orientale, predând, numai în românã, cursuri practice de sanscritã si bengali si cursuri teoretice de civilizatie si esteticã indianã. Redacteazã un Curs de bengali(1974), urmat de Dictionarul bengali-român (1985) si Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mânã, cu ajutorul studentilor sãi, tipografiile nedetinând caractere bengaleze. De-a lungul anilor, generatii de studenti au cunoscut, gratie dãruirii sale, limba si literatura lui Tagore, publicând traduceri în revistele literare ale vremii si sustinând spectacole în sanscritã si bengali.

Pe lângã activitatea didacticã, Amita Bhose are o bogatã activitate de traducãtor din bengali în românã: Proverbe si cugetãri bengaleze, Povestea printului Sobur (basme bengaleze), Scrisori rupte (antologie de scrisori ale lui Rabindranath Tagore, prima traducere în românã a antologiei realizatã direct din bengali). Stabileste textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusã de Eminescu si rãmasã în manuscris, însotindu-l de aparatul critic respectiv. Textul va fi publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate de Editura Academiei. În 1978, Editura Junimea publicã teza sa de doctorat sub titlul Eminescu si India.

În presa strãinã si româneascã, de-a lungul vietii, a publicat, în periodice, peste 56 de traduceri din literatura românã în bengali si din bengali în românã, peste 90 de articole si studii. A sustinut mai mult de 100 de conferinte si emisiuni radiofonice si a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.

La moartea sa, în 1992, au rãmas în manuscris, gata de tipar Maree indianã. Interferente culturale indo-române (studii, articole), Cãruta de lut, traducere din sanscritã a piesei Mrcchakatikan de Sudraka, prima traducere a piesei sanscrite în limba românã; Doi pui de cerb, antologie de povesti pentru copii de Chitrita Devi (sora lui Maitrey, eroina lui Eliade), traducere din bengali. Radha si Krisna, de Chandidas, traducere din bengali, Dragostea încurcã, dragostea descurcã, piesã a lui Rabindranath Tagore, un Manual de limba sanscritã.
Neîncheiate au rãmas proiectele: Tagore în România (în limba bengali), Manual de limba bengali (în englezã), amplul studiu Proverbe indiene si proverbe românesti.
Postum apar volumele: Natyasastra, tratat de artã dramaticã, traducere din sanscritã realizatã împreunã cu studentul sãu, Constantin Fãgetan. Eminescu, cuprinzând toate textele avându-l ca subiect pe Eminescu.
Cronologia detaliatã a vietii si operei acestei personalitãti unice în cultura românã este publicatã pe site-ul www.amitabhose.net

Colectia "Amita Bhose"

Volumul de fata cuprinde studii si articole scrise intr-un interval de 16 ani, intre 1973 si 1989. Unele dintre ele au fost publicate in reviste românesti sau straine, altele au fost sustinute ca referate la diverse conferinte interne sau internationale. In vederea publicarii in acest volum, lucrarile au fost revizuite, marite sau scurtate (pentru a evita repetitia), de catre autoare, informatiile au fost aduse la zi si unele pareri, nuantate si modificate, unde a fost cazul.

Orientate pe diferite profiluri, eseurile au fost organizate tematic in trei sectiuni: Din valurile vremii (studii de istoria culturii indiene in contextul culturii universale), A filei doua fete (interferente culturale indo-române) si Toate-s vechi si noua toate (cultura si civilizatie indiana). Citatele din Eminescu i s-au parut autoarei ca fiind cele mai potrivite ca titluri pentru aceste sectiuni.

"Amita Bhose ne ofera un instrument suplu de abordare comparatistica a celor mai subtile si controversate probleme ce intra în continguitate culturala, filozofica, mitologica, literara si lingvistica cu India. [...] ...abia prin contributiile sale capatam acel confort intelectual dat de rigoarea cunoasterii nemijlocite a culturii indiene si de autenticitatea implicarii emphatice în actul critic. Metoda Amitei Bhose este convingatoare, fie când urmareste traseul migrarii catre Europa a doctrinei buddhiste în De la Bodhisattva la Ioasaf (deci într-un studiu de comparatistica indo-europeana aplicata ) fie când descopera sursele originale ale Luceafarului în Mahabharata, demonstrând ca basmul Das Madchen im goldenen Garten îsi are originea în doua legende indiene în care obsesivul conflict ontologic zeu versus muritor îsi afla aceeasi rezolvare dilematica precum în poema eminesciana. [...] Cercetatoarea mareei indiene în cultura româna are atât instrumentul necesar, cât si supletea intelectuala pentru a ne transmite în permanenta impresia de siguranta si adecvare în receptarea ideilor si sugestiilor sale, chiar si când îl analizeaza pe Edgar Papu sau ne vorbeste despre "sacrificiul sinelui" în Iona lui Marin Sorescu."
Marin Mincu

AmitaBhose.net