|
|
|
|
|
 |
|
Amita Bhose
Eminescu si Tagore
19
|
|
An aparitie carte: 2013
Numar de pagini: 160
Formatul cartii: 13/21 cm
ISBN: 978-606-93049-9-0
|
| |
|
Studiu comparatist, demonstrând similitudinea între gândirea si modul de exprimare ale lui Eminescu si Tagore, unul simbol al literaturii române, celãlalt, al culturii indiene.
Cartea reuneste seria de sase prelegeri la Universitatea cultural stiintificã din Bucuresti, din anul universitar 1985-1986, o analizã a confluentelor dintre cei doi autori si dintre cele douã culturi pe care le reprezintã, românã si indianã.
Volumul redã în facsmil fisele de lucru ale Amitei Bhose dupã care a conferentiat si contine articolul Eminescu si Tagore, scrisoarea trimisã directorului Bibliotecii Judetene Bihor, Traian Blajovici, precum si textul conferintei Doi poeti care nu s-au cunoscut niciodatã.
fragment
Eminescu si Tagore
Mihai Eminescu si Rabindranath Tagore. Douã vieti atât de diferite si douã personalitãti atât de asemãnãtoare. Amândoi poetii - poetul national al României si cel al Indiei - au si n-au trãit în aceeasi epocã istoricã. Tagore s-a nãscut în 1861 - unsprezece ani mai târziu decât Eminescu - si s-a stins din viatã în 1941. Poetul indian a fost, asadar, martor al suferintei umane în cursul celor douã rãzboaie mondiale, experientã dureroasã de care Eminescu a fost scutit.
Eminescu si-a petrecut anii copilãriei la tarã, în sânul naturii, pe când Tagore a fost nãscut si crescut într-un oras metropolã, Calcutta, pe atunci capitala Indiei. Viata creatoare a lui Eminescu a fost aproximativ 15 ani; viata creatoare a lui Tagore a fost mai bine de o jumãtate de secol. În timpul vietii lui Eminescu, numai un volum de poezii ale sale a vãzut lumina tiparului. Tagore a publicat peste 200 de volume, între care 56 de volume de poezii, 49 de piese de teatru, 12 romane, 12 volume de nuvele si 63 de volume de eseuri - literare, filosofice, social-politice, stiintifice, lingvistice si autobiografice.
Desi Eminescu a fost considerat un poet genial în tara sa, numele lui n-a prea fost cunoscut peste hotare, cât timp a trãit. În schimb, Tagore a fost privit, spre sfârsitul vietii sale, ca un mentor al tuturor gânditorilor din India. A fost întâmpinat de marile personalitãti ale lumii în domeniul culturii si al politicii. În 1913 i s-a decernat Premiul Nobel pentru volumul de poezie Gitanjali (Ofranda cântecelor), tradus de el însusi în englezã. A fost primul asiatic cãruia i-a fost acordat acest premiu international.
Datele biografice nu ne ajutã însã sã pãtrundem universul unui poet; asa cum a spus Tagore - "Nu-l vei gãsi pe poet în biografia sa." Biografia cuprinde fapte si evenimente din viata exterioarã a unui om, pe când un poet are o trãire interioarã. Urmele trãirii lãuntrice ale unui poet le putem gãsi - partial - în creatia sa.
Vietile interioare ale acestor doi poeti, care au trãit pe douã meridiane ale lumii si care nu s-au cunoscut niciodatã, ne surprind cu unele asemãnãri izbitoare. Desi amândoi au participat intens la viata social-politicã a tãrii sale, si-au dus viata izolatã, în lumea cugetãrii. Viata de familie a lui Tagore a fost de scurtã duratã; desi a fost un sot si un pãrinte bun, el s-a dãruit mai mult preocupãrilor intelectuale decât vietii de familie.
Desi Eminescu a fost crescut în atmosfera ruralã si Tagore în climatul citadin, natura a fost primul si principalul izvor de inspiratie al celor doi poeti. Creatiile amândurora au fost înrãdãcinate în cultura autohtonã, si totodatã s-au inspirat din cultura universalã. Ca un stejar sau ca un ficus, ei au tras seva vietii din pãmântul natal si si-au întins ramurile în cerul nemãrginit al lumii.
Fiecare din ei a fost geniu multidimensional - poet, prozator, dramaturg, gazetar. Tagore a fost si muzician, compozitor, actor, regizor, coregraf si pictor. Dar cu toate acestea, fiecare a fost mai întâi poet. Atât Tagore cât si Eminescu s-au pronuntat pentru dreptate si adevãr. Cãutarea adevãrului vietii, al existentei, i-a îndreptat spre drumul cugetului, spre probleme filosofice. Întrebãrile legate de noima vietii si a lumii, care i-au frãmântat, au fost exprimate în poezii. Rãspunsurile le-au gãsit tot pe calea poeziei. Poezia n-a fost doar o muzã pentru nici unul; ea le-a fost însãsi viata.
Când au simtit pasii mortii - Eminescu prea timpuriu, Tagore la 80 de ani - , fiecare si-a semnat epitaful artistic în versuri. Eminescu si-a dorit reîntoarcerea în pãmânt pe malul mãrii. Tagore si-a închipuit un voiaj etern în infinit - "oceanul linistii" - unde Steaua polarã îi va ilumina drumul.
Amândoi au dus existente zbuciumate - fiecare în felul sãu. La sfârsit ambii poeti si-au dorit linistea - interiorizarea desãvârsitã, de care n-au avut parte în viatã.
Stimate domnule Blajovici*,
Iatã cã am luat creionul si am rãspuns la solicitarea dv. Aceastã temã - Eminescu si Tagore - am discutat-o prima oarã la Oradea, acum 10 ani. La Universitatea cultural stiintificã din Bucuresti voi tine 6 prelegeri, una pe lunã. Nu le scriu, ci vorbesc liber dupã fise. Iar îmi pregãtesc fisele în ajunul conferintei. Altfel ar fi fost prea târziu sã astept sã fac o sintezã a celor 6 prelegeri. De altminteri, ar fi fost prea mare pentru un interviu sau un articol. Sunt multe lucruri interesante, pe care vreau sã le dezvolt într-o carte. Acum, pentru revista Familia, si exclusiv pentru ea, am fãcut o schitã, doar enuntând unele idei. Pânã acum, n-am scris pe aceastã temã în nici o revistã.
Cred cã veti gãsi materiale interesante în rândurile de mai sus pe care le veti "drege" ca un interviu. Astept sã citesc interviul.
Despre celelalte probleme vom discuta altã datã. Vã rog sã-mi scrieti dacã v-a plãcut acest material. Când va apãrea? Cred cã ar fi bine în ianuarie, în jurul datei de nastere a lui Eminescu.
Vã transmit dv. si familiei dv. gândurile cele mai frumoase
si La Multi Ani!
Amita
Bucuresti, 1/XII/'85
* Traian Blajovici (1919-1988), profesor, fost director al Liceului "Emanuil Gojdu" Oradea, lector universitar si prorector al Institutului Pedagogic din Oradea, directorul Bibliotecii Judetene Bihor, presedinte al clubului literar "M. Eminescu". Amita Bhose a purtat o bogatã corespondentã cu acesta.
|
|
|
