|
|
|
|
|
 |
|
selectie si traducere din bengali de Amita Bhose
Povestea printului Sobur
17
|
|
An aparitie carte: 2016
Numar de pagini: 96
Formatul cartii: 13/20 cm
ISBN: 978-973-8185-09-8
|
| |
|
Din lumea fascinantã a Indiei, basmele bengaleze au ajuns la noi pe aripile pãunilor, tãlmãcite direct din limba bengali de cãtre Amita Bhose, cea care, copilã fiind, le asculta vrãjitã în casa pãrinteascã din Kolkata. E rândul nostru acum sã cãlãtorim pe calul înaripat al printului Sobur si sã fim stropiti cu apa Gangelui, preschimbându-ne în personaje de poveste.
Traducere din limba bengali de Amita Bhose
Ilustratii si coperta: Adriana Crãciunescu (fostã studentã a Amitei Bhose)
Culegere text, editie ingrijita de Carmen Musat-Coman (fosta studenta a Amitei Bhose)
96 de pagini sepia, cu ilustratii
CUPRINS
Povestea motanului Mojontali
Soricelul vesnic nemultumit
Povestea celor douã surori
Cum s-au ivit pe lume rubinele
Povestea printului Sobur
Soricelul vesnic nemultumit (fragment)
A fost odatã un întelept care trãia singur pe malul Gangelui. Locuia într-o colibã din crengi, acoperitã cu frunze de palmier. Se hrãnea cu fructele pe care le gãsea în pomi. Stãtea toatã ziua sub un copac cu frunzisul des, ca sã se apere de soare si de ploi si se gândea. Doar noaptea se retrãgea în colibã pentru odihnã.
Cine stie cum, trecu pe acolo un soricel si se adãposti în chilia înteleptului, cãruia îi fu milã de bietul animal. Îl primi sã locuiascã acolo si sã mãnânce din fructele pe care le aduna el. Uneori înteleptul se juca cu soricelul.
Într-o zi, omul se plictisi de singurãtate si ca sã aibã cu cine sã schimbe douã vorbe, îi dãrui soricelului puterea de a vorbi.
Într-o searã, când înteleptul se întoarse acasã, soricelul îsi împreunã lãbutele si-i spuse:
- Dacã ti-a fost atât de milã de mine cã mi-ai dat puterea a vorbi, dã-mi voie sã-ti cer un hatâr.
- Ce anume? îl întrebã înteleptul, curios sã afle ce-i trecuse soricelului prin minte.
- Datoritã tie am mâncare si casã. Stau foarte bine aici. Dar sã stii cã am si eu un dusman. În fiecare zi, când pleci din colibã, vine un motan gras si mã amenintã cã mã omoarã. Dacã nu ar sti cã esti ocrotitorul meu, pânã acuma m-ar fi mâncat. Deci, rogu-te, fã-mã pisoi.
Înteleptului îi fu milã de el si-i spuse:
- Bine, soricelule, dacã asa vrei, asa sã fie!
Îl stropi cu apã din Gange, spuse niste descântece si hop! - soricelul se fãcu un motan alb si gras.
Trecurã câteva zile. Într-o searã, pustnicul îl întrebã pe pisoi:
- Ce faci, motanule? Cum ti-e viata? Cotoiul cel gras te mai supãrã?
- Nici vorbã. M-ai fãcut un motan asa de mare si voinic, încât pot sã mã lupt cu toate neamurile pisicesti din lume. Dar acum am un alt dusman.
- Cine anume? întrebã înteleptul.
- E un dulãu rãutãcios. Când pleci, el vine aici si mã trage de coadã. Mã tem ca nu cumva sã mã omoare.
- Si ce vrei sã fac?
- Dacã ai avut atâta milã de mine cã m-ai fãcut pisoi, acum te rog sã mã faci câine.
- Bine, pisoiule. Câine am sã te fac, zise înteleptul si-l schimbã într-un câine.
...................
Cronicã 4 arte
|
|
|
