Gaudeamus - Targ de carte scolara. 17-28 septembrie, Universitate, Bucuresti




La ce-ti trebuie aur dacã ai flori în grãdinã

E unul dintre proverbele care se aflã în cosuletul cu întelepciune gratis, cosulet care a fost al lui Didi si care mã însoteste la orice manifestare - târg de carte, lansare de carte'
Multã lume au înseninat proverbele, multã bucurie au adus.



La Gaudeamusul târg de carte scolarã, desfãsurat la Universitate timp de 12 zile, prin a opta zi mã cam cuprinsese amãrãciunea. Cã nu erau vizitatori, cã oamenii se cam uitau chiorâs la cosuletul pe care li-l întindeam. Cã era ora 14 si vândusem douã cãrti. Mã ridicasem si mã asezasem de multe ori, din ce în ce mai amãrâtã. Oamenii se strâmbau, întorceau capul, se fãceau cã nu vãd cosuletul cu proverbe. Dispretul, indiferenta, privirea superioarã mã deranjeazã la culme la un târg de carte. Nu mereu, de regulã iau în râs aceste tare. Uneori însã obosesc si mã apucã furia. Sau deznãdejdea. Gândul cã nu o sã reusesc sã-mi achit dãrile - chiria standului, tipãrirea cãrtilor, impozitele - îmi dã târcoale în astfel de zile, când semenii mei întorc spatele cosuletului cu proverbe.
La un moment dat a trecut prin fata standului un om la vreo 65 de ani, gras, cu haine de o curãtenie îndoielnicã. Sã mã ridic de pe scaun ca sã-i ofer un proverb? Asta-mi mai trebuie, sã se strâmbe si el la mine, sã mã întrebe si el, cu dispret, la ce foloseste, ce sã facã cu asta, de ce îi dau proverbe, n-are nevoie! Hai, totusi, dacã-i bal, bal sã fie!



Omul se opreste, trage un bilet fãrã sã zicã o vorbã, apoi citeste:
- La ce-ti trebuie aur dacã ai flori în grãdinã?
Nu mai stiu ce mi-a tot spus. A vorbit mult. La un moment dat i-am zãrit bagajul. O sacosã din rafie, jerpelitã, un cãrucior din fier în care era o cutie frigorificã. El tocmai spunea cã o sã am parte azi de o surprizã mare si o sã fiu bogatã. Eu tocmai spuneam în gând cã iar am dat peste un nebun.
- Venisem sã aduc si eu niste cãrti, cã e campania aceea cu cãrtile donate. Dar m-am rãzgândit. Pentru cã mi-ati oferit ceva vreau si eu sã vã ofer ceva. Vã dau dumneavoastrã cãrtile astea.
Si-mi întinde sacosa din rafie, pe deasupra mesei cu cãrtile lui Didi. Era atât de jerpelitã, de murdarã sacosa cã mi-era silã sã pun mâinile pe ea. Am luat-o, totusi. Din ea rãzbãtea un miros puternic de mucegai, de cãrti tinute în umezealã.
- Si nu uitati, azi o sã vi se întâmple ceva de o sã fiti bogatã' a zis el în timp ce-si lua cãruciorul de mâner'
Da, sigur, o sã-mi cadã o gãleatã cu bani în cap.
Sacosa am pus-o în coltul standului. Adicã nu foarte departe, având în vedere cã acel colt era la un metru de mine - 1100 lei/4 metri pãtrati chiria. Lucruri verificabile pe site-ul gaudeamus.ro, pentru cei ce zic cã ar fi confidential sau incredibil.
Mi-am vãzut de treabã vreo trei ore, adicã am încercat sã împart întelepciune din cosulet, de vândut, nici vorbã. Nivelul amãrãciunii mele crestea odatã cu orele. La un moment dat mi-am zis sã vãd totusi ce fel de cãrti se aflã în sacosa aceea, înainte sã mã duc sã o asez peste muntele deja strâns în cadrul campaniei Gaudeamus. Ptiu, m-a izbit mucegaiul în nas' Cãrti cam ferfenitã, cine o sã le vrea! Ionel Teodoreanu, La Medeleni! Si deschid cartea! Si' pe prima paginã, un autograf:
"Domnisoarei Margareta Desmireanu, cea cu cercei rosii.
Omagiul meu.
Ionel Teodoreanu."
Si' încã douã autografe ale lui, acordate aceleiasi persoane' Si o carte cu versuri ale lui Tudor Arghezi, apãrutã în 1936 si îngrijitã de el însusi, cu coperte cartonate, îmbrãcate în etaminã maro'Îmi venea sã chiui de bucurie, pielea mi se fãcuse gãinã. Era incredibil. Tineam în mâini cãrtile lui Ionel Teodeoreanu, mângâiate de condeiul lui'
Si' si am fost tare bogatã. Si mi-am adus aminte proverbul pe care-l trãsese bãrbatul care-mi dãruise comoara:
La ce-ti trebuie aur când ai flori în grãdinã?

Carmen Musat-Coman