Întâlnire cu Amita Bhose, Eminescu si limba zeilor, sanscrita, la Librãria Mihai Eminescu


15 ianuarie 2013
Totul începe aici:

O librãrie lângã Universitate, purtând numele poetului. Cu - pentru 15 ianuarie - o expozitie de graficã, insigne cu portretul lui Eminescu, o vitrinã cu cãrtile sale sau de criticã literarã. Si cu Didi, cu Cununi de stele. De Ziua lui Eminescu, 15 ianuarie 2013.

Si cu noi, cei ce o iubim pe Didi - Amita Bhose. Directoarea librãriei, doamna Geta Vodilsav, s-a îndrãgostit si dânsa de Didi. Nici nu avea cum altfel.


Si eu stiam cã o iubesc multi pe Didi dar nu credeam cã vor fi prezenti asa de multi. E mare lucru sã nu fii singur când te bucuri.


Si ati venit desi stiati povestea lui Didi si-i stiti cãrtile. Ati venit din respect pentru Didi si vã multumesc.

Si ati simtit nevoia sã împãrtãsiti bucuria frumosului lui Eminescu si ati recitat Luceafãrul - pustiul de sase ani care ne-a luat pe toti prin surprindere - sau cel de vreo 12 ani, care a citit poezia dedicatã lui Eminescu, scrisã de mama sa.


Sau doamna Lazu, care a si cunoscut-o la Vaideeni pe Didi - in 1983 - si ne-a recitat douã poezii ale lui Eminescu. Si fetele cucuiete care ne-au cântat si încântat sau domnul care a prins unui pusti la rever o bentita cu tricolorul, spunându-i:
- Sã nu uiti cã esti român!


Si au mai fost multi cei care au simtit nevoia sã împãrtãseascã si celorlalti ce simtiserã, auziserã despre Eminescu - o doamnã care dimineatã cunoscuse un traducãtor italian, încântat de Eminescu, apoi un domn în vârstã care a fost toatã ziua la Academia Românã dar care a venit, desi foarte obosit, fiindcã "Nu puteam sã nu vin, pentru Amita."

Eu vã asigur, pe toti cei ce nu ati fost, cã nimic nu a fost patetic sau fortat. Ne-am bucurat cu totii, firesc, am petrecut un timp frumos împreunã si am plecat mai senini si mai bogati. Sufleteste. Am intrat în ceata de afarã senini, cu fruntea sus, cãci Luceafãrul strãlucea pe cer, pentru noi, cei ce ne iubim tara si valorile, desi de multe ori mai obosim si aproape cã ne facem bagajele sã plecãm din tarã. Dar deschidem cartea lui Eminescu sau privim portretul lui Didi si avem din nou energia si puterea de a deschide fereastra si de a striga lumii:
-Sã nu uiti cã SUNT român!