|
|
|
Amita Bhose la biroul din locuinta sa din Bucuresti.
O vin' în pãrul tãu bãlai
S-anin cununi de stele - Luceafãrul
Draga cititorule,
Am infiintat editura Cununi de stele în ianuarie 2009, pentru a publica opera profesoarei mele de bengali, sanscrita si civilizatie indiana - AMITA BHOSE (profesoarã la Universitatea Bucuresti între anii 1972-1991). Scriitoare, traducatoare, cercetatoare, eminescolog, l-a tradus pe Eminescu în bengali si a fãcut cunoscutã literatura românã în India. Din dragoste pentru România, Amita Bhose a renuntat la tot - avere, sot - in India si s-a stabilit în România, tarã pe care, asa cum spunea doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga, "a iubit-o poate mai mult decât multi români si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei".
Pentru mine, discipol al domniei sale, e o datorie morala sa aduc la lumina tiparului vasta sa opera - articole critice, studii, traduceri, conferinte, interviuri. Insusi numele editurii, inspirat din Luceafãrul, e un omagiu adus lui Didi - "sora mai mare", cum ii spuneam noi, studentii -, cea care s-a îndrãgostit de poezia lui Eminescu si l-a tradus pentru prima oarã în spatiul asiatic - 1969.
La fiecare targ de carte va intampin cu proverbe, pe care vi le ofer cu mare bucurie din cosuletul din bambus care a apartinut lui Didi - Amita Bhose.
Sa ne regasim de fiecare data cu bine si cu intelepciune.
CONTACT
Carmen Musat-Coman- fondatoare, directoare
office@edituracununidestele.ro
comancarmen@gmail.com
tel: 0722 455 806 - Carmen Musat-Coman (atentie, NU sunt Carmen Musat de la Observatorul cultural, e coincidenta de nume)
Zoe Dumitrescu-Busulenga: O nobila prietena
vocea Amitei Bhose - audio
--> Carti aparute pana in 2020
--> Carti aparute din 2020
Unde gãsiti cartile Cununilor de stele:
@ La sediul editurii, prin comanda telefonica ori prin e-mail.
@ În Bucuresti, in Librariile Mihai Eminescu (Universitate), Agir (Piata Romana), Cãrturesti, Librarium - Sun Plaza, Stand Agentie difuzare carte (zona Basarab).
@ In librariile online www.elefant.ro, www.librarie.net, www.cartespirituala.ro, www.eusunt.ro
@ În tarã, în Bãile Herculane - Librãria Sabin Opreanu, în retelele librãriilor Carturesti, Librarium (Cluj, Iasi), Sedcom Libris Iasi, in libraria Flower Power (Sinaia).
Carmen Musat-Coman si implicit editura Cununi de stele detin exclusivitatea pentru publicarea cãrtilor Amitei Bhose.
www.amitabhose.net
Amita Bhose,
sora mai mare a lui Eminescu
articol apãrut în revista One, iunie 2009
"Am fost acuzatã pentru cã am iubit România. Îmi recunosc "vina". De dragul culturii române, cu dorinta de a întemeia o scoalã serioasã de indianisticã, m-am stabilit aici. Dacã am vrut sã împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame si fricã alãturi de el. Scriam cu mâna în mãnusã, umblam dupã lumânãri pentru serile fãrã curent, asa cum fãceau multi".
Amita Bhose - 1992
Cu o jumãtate de secol în urmã, în 1959, Amita Ray (ulterior Amita Bhose), o indiancã de 26 de ani, punea piciorul pentru prima datã pe pãmânt românesc. Nu vãzuse niciodatã zãpadã si despre tara în care-si urmase sotul, inginer geolog, venit la specializare pentru doi ani în România, nu stia mare lucru. Fotografia fãcutã pe peronul unei gãri de munte, un an mai târziu, ne aratã profilul unei femei frumoase si hotãrâte si privitorul poate presupune impresia puternicã pe care o fãcea asupra lumii în care tocmai poposise. La acea vreme, absolventa Facultãtii de chimie, fizicã si matematicã a Universitãtii din Calcutta, membrã a unei familii cu traditie culturalã si stiintificã nu-si imagina nici mãcar o clipã cã acea întâmplare a destinului care a adus-o într-o tarã îndepãrtatã avea sã-i schimbe total viata.
India, cuceritã de români
Pentru a se familiariza cu mentalitatea, spiritualitatea poporului român, Amita Ray se înscrie la un curs de limbã si literaturã românã iar în paginile unui manual scolar descoperã poezia "Ce te legeni'" care, asa cum va mãrturisi, o captiveazã "pe loc". A fost dragoste la prima vedere. Reîntoarsã în India, debuteazã în presa localã cu articolul Rabindranath în România, apãrut în cunoscuta gazetã literarã Desh (Tara) si începe sã publice articole în bengali si englezã despre cultura Indiei sau cultura si literatura românã, din care face si traduceri. De-a lungul anilor i-a tradus în bengali pe Mihail Sebastian, Sadoveanu, Caragiale, Marin Sorescu, Zaharia Stancu, Al. Mirodan, piesele acestora fiind jucate pe scenele teatrelor din Calcutta.
Amita Bhose vazuta de poetul Marin Sorescu
Cu o modestie pe care doar spiritele mari o au, a considerat întotdeauna ca fiind o cinste faptul cã este prima traducãtoare din limba românã în bengali, limba lui Rabindranath Tagore si prima traducãtoare a lui Eminescu în spatiul cultural asiatic. Totodatã, tot gratie Amitei Bhose, prima limbã indianã în care s-a tradus din literatura românã a fost tot bengali. Fãrã un dictionar român-bengali (dictionar care nici acum nu existã, ci doar un dictionar bengali-român, cuprinzând sute de pagini scrise de mâna sa si a studentilor sãi, spre a fi multiplicate în tipografia Universitãtii, aceasta nedetinând la acea vreme caractere bengaleze), cu un dictionar român-englez care-i comunica prea putin, Amita Bhose a pãtruns totusi în profunzimea enigmaticã a literaturii române datoritã iubirii pentru aceastã tarã. Si pentru Eminescu, a cãrui traducere în bengali "n-a reprezentat un experiment artistic sau un exercitiu lingvistic: ea a constituit o experientã spiritualã, o trãire lãuntricã, pe care nu stiu cum s-o definesc". Eminescu: Kavita (Poezii) a apãrut în 1969 si lumea a descoperit, uimitã, la un poet strãin, idei si sentimente atât de asemãnãtoare celor indiene. Iar multi au recunoscut în poeziile lui Eminescu sensibilitatea poeticã a lui Tagore. Astfel, prin cele 35 de poezii traduse, Eminescu a cucerit, iremediabil, India.
"O personalitate puternicã, în ciuda fragilitãtii'"
Venise vremea ca Amita sã cucereascã România. Dupã ce mai absolvã o facultate - Bengali-Englezã - , fondeazã asociatii culturale si activeazã în altele, scrie cãrti - În afara lumii cunoscute, jurnal de cãlãtorie în România, este considerat cea mai bunã carte despre o tarã strãinã - viziteazã din nou România, de douã ori, la invitatia Institutului Român pentru Relatii Culturale cu Strãinãtatea si pentru a participa la Congresul international al traducãtorilor. Între cele douã vizite divorteazã de sotul sãu (în publicatii numele sãu între 1954-1971 este indicat ca Amita Ray) iar dupã a doua vizitã în România se înscrie la doctorat, la Facultatea de Limbã si Literaturã Românã din cadrul Universitãtii Bucuresti, alegând ca temã Influenta indianã asupra gândirii lui Eminescu si având conducãtor stiintific pe prof.dr. Zoe Dumitrescu-Busulenga care va nota, la câtiva ani de la moartea sa: "Întâlnirea cu mult regretata Amita Bhose a constituit un moment cu totul singular. Începând de la prezenta ei usor exoticã, de la silueta gratioasã si miscãrile delicate, dar sigure, pânã la ochii vii, pãtrunzãtori, si glasul cu modulatii muzicale întrerupte din când în când de un hohot de râs care avea si o imperceptibilã ironie, Amita sugera de la început o personalitate puternicã, în ciuda fragilitãtii ei. ['] Calitatea umanã, intelectualã si spiritualã si, mai cu seamã, scopul venirii ei în România m-au fãcut sã o pretuiesc de la început."
In fotografie - Amita Bhose, Zoe Dumitrescu Busulenga, Elena Andronache
Un ungher de afectiune
În România, Amita Bhose s-a întors în 1971 nu numai pentru Eminescu ci si "ca sã caut un ungher de afectiune în mijlocul poporului român", dupã moartea tatãlui sãu. Dovadã cã l-a gãsit a fost nu numai faptul cã de atunci si pânã la moarte a trãit în România, dar si cã de bunãvoie a renuntat la avere, sot, tarã, alegând sã trãiascã, ani buni, într-o camerã modestã de cãmin studentesc, cu un salariu în lei, de lector. Pentru România, din dragoste de Eminescu, a cerut domiciliu stabil aici, care i-a fost acordat dupã doi ani de hãrtuieli si întrebãri jignitoare. Nu s-a lãsat descurajatã. Îmbrãcatã festiv în sari, pentru serbãrile organizate la Universitate, unde preda, numai în românã, bengali, sanscritã si civilizatie indianã, sau îmbrãcatã european, Amita Bhose îsi continua drumul unic în cultura românã. A deschis un unghi inedit de perspectivã comparatistã între spiritualitatea românã si indianã, a stabilit amprentele filosofiei indiene în proza literarã eminescianã, a stabilit textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp tradus de poet si rãmas în manuscris. Eminescologii momentului i-au recunoscut valoarea si au pretuit-o.
Discipoli în sensul sanscrit
Traducãtor, critic, exeget al textelor eminesciene si nu numai, Amita Bhose a rãmas în memoria multora si ca profesor. Multi se înscriau la cursurile ei din curiozitate. Curiozitatea se transforma în pasiune si studentii îsi amintesc de momentele emotionante de început când au redevenit copii, buchisind literele alfabetului bengalez sau sanscrit pentru a intra în lumea fascinantã a Indiei. În ciuda statutului de cursuri facultative, rezultatele erau uimitoare: traduceri din literatura indianã, publicate în revistele de specialitate, spectacole sustinute în bengali, sanscritã, chiar si punerea în scenã a unei piese a lui Tagore, jucatã de studenti. Multi dintre tinerii acelor ani dinainte de Revolutie au avut rarul privilegiu de a fi discipoli în sens sanscrit al Amitei Bhose si multi si-au câstigat dreptul de a-i spune "Didi", cuvânt care înseamnã, în bengali, "sorã mai mare". Totusi, nu puteai rãmâne la cursurile sale dacã dovedeai neseriozitate: privirea, dojana blândã si severã totodatã îl umpleau de rusine si pe studentul cu obrazul cel mai gros. Cu o deosebitã putere de analizã, de muncã, traducea, tinea cursuri si conferinte, elabora manuale si dictionare, scria articole si studii comparatiste. Era un spirit viu si ardea ca un foc. Corectã, exigentã, cu un umor fin si ironicã. Foarte caldã, totodatã.
Valutã pentru tãcere
Cu impostorii însã era de neclintit. Fiind singura care le putea dovedi impostura profesionalã, demontându-le asa-zisele traduceri din sanscritã sau cursuri absolvite prin strãinãtate, pe hârtie, nu-i de mirare cã acestia au încercat sã o determine sã plece din tarã. Voalat, i-au oferit valutã, ei, celei pe care banii o interesau cel mai putin pe lumea aceasta. Nu stiau cã în India renuntase la câteva proprietãti. Dupã 1989, au gãsit momentul odatã cu instaurarea autonomiei universitare. Desi multe universitãti din lume ar fi fost onorate sã o aibã în rândul profesorilor, Universitatea Bucuresti nu a stiut cum sã-i desfiinteze mai repede postul. Traducãtoarea lui Eminescu, a lui Rabindranath Tagore, autoarea unui Dictionar bengali-român, a unui Curs de limba bengali si-a vãzut postul scos la concurs, la un concurs unde nu numai cã nu avea cine sã se înscrie dar nici nu avea cine sã-l conducã, profesional.
"Mai am un singur dor.."
Dupã doi ani de umilinte, timp în care s-a transferat la Institutul de etnografie si folclor, dupã zeci de memorii fãrã rãspuns, de asteptãri la usile Ministerului Educatiei, împreunã cu sanscritisti renumiti din India, veniti în mod special sã o sustinã pentru a înfiinta un Centru de studii indiene, trupul a cedat. Nestiutã aproape, însinguratã, a murit într-un spital românesc, pe 24 octombrie 1992, în urma unei operatii nereusite.
Ca o împlinire fireascã, desi prematurã, a destinului celei care, timp de 30 de ani a slujit cu devotament cultura românã, urna cu cenusã a Amitei Bhose a rãmas în România, la dorinta fratelui sãu din Anglia. Era sigur cã aceasta ar fi fost si dorinta lui Didi. Cei care i-au adus un ultim omagiu au fost numerosi, fostii sãi studenti veniti din toate colturile tãrii luându-si rãmas bun si recitindu-i "Mai am un singur dor". Când ultimul vers s-a încheiat, deja lor le era dor de Didi. Didi care a stiut atât de bine sã traducã dorul eminescian în bengali, trãind într-o tarã pe care, asa cum scria Zoe Dumitrescu Busulenga, "a iubit-o poate mai mult decât multi români si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei."
(articol semnat de Carmen Musat-Coman)
| |
|
|
