|
|
|
|
|
 |
|
Carmen Musat-Coman
Cum s-a fãcut de-am rãmas la cratitã
18
|
|
An aparitie carte: 2010
Numar de pagini: 128
Formatul cartii: 13/21 cm
ISBN: 978-606-92719-0-2
|
| |
|
Cu acest titlu aparent jucãus, cartea ascunde o realitate cumva amarã: orice-ar face, oricâte titluri academice ar avea, femeile nu vor reusi sã fim egale cu bãrbatii atâta timp cât sarcinile gospodãresti, educatia copiilor, îngrijirea pãrintilor rãmân tot în sarcina lor.
Adunate sub condei autoironic mai degrabã decât ironic, eseurile publicate în revista Femeia între anii 2000-2003 (si în almanahul omonim, 2002) la rubrica "Picãtura de venin", nu au deloc pretentia de a da lectii sau de a detine adevãrul absolut.
Sunt însã la fel de actuale ca în urmã cu un deceniu si reunirea lor aici sperã sã scuture putin femeile si sã le dea de gândit, spre a se opri un pic din competitia cu ele însele din care tot ele iesim învinse dacã nu învatã sã si delege, nu numai sã preia sarcini, dacã nu învatã sã-si educe la fel fetele si bãietii, pentru ca si bãrbatii sã ajungã la "cratita" rezervatã femeilor asa cum si acestea din urmã au ajuns la "scaunul" rezervat bãrbatilor. Fãrã acest schimb echitabil, în spiritul real al unei egalitãti de sanse - nu numai pe plan profesional ci si al schimbãrii mentalitãtii cum cã numai femeia trebuie sã se ocupe de gospodãrie, cresterea copiilor, gãtit etc., îndeletniciri reunite sub titlul generic "cratitã", toate cuceririle femeilor, toate drepturile câstigate sunt anulate, egalitatea de sanse e doar un concept utopic iar vorba tatãlui autoarei, filozof anonim, "Ce-ti trebuie facultate, tot la cratitã ajungi!" va deveni ea adevãr absolut.
|
|
|
