|
|
|
|
|
 |
|
Sudraka
Caruta de lut - (Mrcchakatikam)
25
|
|
An aparitie carte: 2015
Numar de pagini: 272
Formatul cartii: 13/20cm
ISBN: 978-973-8185-05-0
|
| |
|
Traducere din sanscritã de Amita Bhose
Prefatã, note finale - Amita Bhose
"Trãiau cândva în Ujjayini un tânãr - Ciarudatta - negutãtor ce-a scãpãtat din dãrnicie;
Si-o curtezanã ca primãvara la nume si la chip - Vasantasena - ce se-ndrãgi de meritele lui.
Mãiestrit împleteste aici regele Sudraka frumusetea iubirii curate,
Nedreptatea curtii cu juri, natura celor rãi si întâmplãrile sortii."
Prima traducere a piesei sanscrite Mrcchkatikam, atribuitã lui Sudraka, în româneste si totodatã una dintre primele traduceri nemijlocite din sanscritã în aceastã limbã.
Piesã de teatru din secolul II î.e.n., scrisã de regele Sudraka, un om de mare culturã si cu un spirit pronuntat nonconformist. Stia foarte bine eposurile si legendele vechi si stãpânea retorica si prozodia. A cultivat, cel putin teoretic, muzica vocalã si instrumentalã, s-a documentat în domeniul artelor plastice si decorative; nici artele "negre", precum spargerea casei, nu i-au scãpat atentiei. Nu încape nici o îndoialã cã se pricepea foarte bine la arta regizoralã si la problemele tehnice ale scenei; altfel nu putea sã închege o piesã atât de reusitã. În afara domeniilor literare si artistice, s-a ocupat de astronomie si astrologie, stiinte care pe atunci reprezentau în mare matematicile, de care se vorbeste în introducere.
Dacã Sudraka a fost bun cunoscãtor al stiintei astrelor, aceasta nu înseamnã cã el si credea în prezicerile destinului uman. Dimpotrivã, tema secundarã a piesei implicã o satirã subtilã la adresa celor care se lasã dirijati de astrologi.
Nu numai cã autorul a fost neconformist fatã de prejudecãtile epocii, el n-a fost nici sclavul conventiilor literar-artistice. Tratând viata oamenilor de rând, Cãruta de lut se singularizeazã în literatura sanscritã ca o dramã intensã a vietii umane.
În al doilea rând, dramaturgul intituleazã piesa dupã un obiect sãrãcãcios si nu foloseste numele protagonistilor, asa cum se obisnuia. Or, acel obiect aparent minor exercitã efectul dramatic maxim.
*
Spre deosebire de majoritatea dramaturgilor de limbã sanscritã, Sudraka este mai atent la gradarea actiunii decât la accentuarea laturii poetice. Dacã limbajului sãu îi lipseste farmecul liric al celui al lui Kalidasa, el nu este nici îngreunat de siruri nesfârsite de metafore si cuvinte foarte lungi, fenomene lingvistice ce apar la dramaturgii ulteriori, bunãoarã Bhavabhuti (sec. VII). Personajele lui Sudraka sunt oameni simpli si replicile lor sunt directe, neîncãrcate de retoricã. Se poate sesiza stilul îngrijit al vorbirii la protagonisti si alti oameni de culturã. În piesã, un ritm trepidant este mentinut de la început la sfârsit; finalul reuseste sã aducã dizolvare totalã a tensiunii. Umorul este sãnãtos si încântãtor, nealunecând niciodatã spre situatii vulgare sau cuvinte licentioase. Conform traditiei, au fost intercalate poezii scurte, care au avut efectul sã accentueze aspectul literar al textului.
Actiunea acestei piese în zece acte, având 33 de personaje în distributie si încã patru persoane mentionate, se desfãsoarã în orasul Ujjayini din India centralã, vestigiu al culturii vechi indiene. Tema principalã este dragostea dintre tânãrul negutãtor Ciarudatta, ajuns în pragul sãrãciei din cauza generozitãtii excesive, si frumoasa curtezanã Vasantasena, înzestratã cu calitãti sufletesti nobile. Cu aceasta se împleteste încã o temã, si anume un complot împotriva regelui nevrednic.
În afarã de valoare literarã, Cãruta de lut are si o semnificatie istoricã, documentarã, informându-ne de conditiile social-politice de atunci.
Aceastã piesã ne dã si informatii folclorice despre traditiile, superstitiile si sãrbãtorile populare din epocã. Aflãm si despre flora si fauna regiunii. Costumele elegante, seri muzicale si cultivarea artelor plastice descrise în ea ne prezintã imaginea globalã a unei societãti dezvoltate si a unui popor înzestrat cu bun gust si talent artistic.
Datoritã atâtor calitãti si actualitãti ale sale, Cãruta de lut a ajuns cea mai popularã piesã sanscritã în cercurile occidentale. A fost tradusã si comentatã în limbile europene de mare circulatie, îndeosebi în englezã.
(fragmente din Prefata realizatã de Amita Bhose)
..............................................
fragmente din piesã
Servitoarea: Stãpânã, norocul vã este favorabil. A venit un brahman de la stimabilul Ciarudatta.
Vasantasena: O! Ce frumoasã e ziua de azi! Fetito, pofteste-l aici, însotit de un paj.
Servitoarea: Cum doreste doamna. (Iese)
Intrã Maitreya cu pajul si servitoarea.
Maitreya: Ce minune! Ravana, regele demonilor, umblã pe cer cu carul sãu, Puspoka, drept rãsplatã de la zei pentru penitentele severe pe care le-a sãvârsit. Dar eu, un biet brahman, de ce am oare norocul sã fiu însotit de o gardã de onoare, fãrã sã fi practicat vreodatã vreo ascezã!
Servitoarea: Uitati-vã, stimabile, la poarta noastrã!
Maitreya (se uitã cu mirare): O, ce frumoasã este poarta casei Vasantasenei. S-a stropit cu apã si apoi s-a dat cu lut vopsit în verde. Pe jos e un decor cu diverse soiuri de flori înmiresmate si asternute ca într-un desen. Vârful portii se înaltã sus. Parcã ar vrea sã priveascã cerul. E o ghirlandã lungã de iasomie aninatã la poartã. Când ea fluturã în vânt, îti pare cã însusi Airavata, elefantul alb al lui Indra, regele cerului, îsi leagãnã trompa. Ce frumos stã arcul de fildes deasupra. Frumoasele steaguri de bine prevestitoare sunt tintuite în nestemate. Vântul le unduie vârfurile si-mi pare cã o multime de degete îmi fac semne, poftindu-mã înãuntru. Pe ambele pãrti ale portii se aflã vase de clestar asezate pe câte un piedestal. Frunze verzi de mangotier sunt asezate în ele, în semn de bun venit pentru oaspeti. Cele douã usi de aur ale portii sunt împodobite cu diamante; sunt de nestrãpuns ca pieptul unui monstru cumplit ce-i chinuie pe sãraci. Nici mãcar un om indiferent ca mine nu poate trece pe lângã asemenea poartã fãrã sã fie cucerit de frumusetea ei.
Servitoarea: Poftiti, vã rog. Intrati, stimabile, în prima curte.
Maitreya (intrã si priveste în jur): Ce minune! Din prima curte se vãd rânduri de balcoane în formã de semilunã, de scoicã sau de tulpinã de lotus. Sunt toate vopsite în alb. Se urcã pânã la ele pe scãri de aur împodobite cu pietre pretioase. Geamuri de clestar, de care atârnã siraguri de perle, par ochi ce se uitã spre oras. Uitã-te ce linistit doarme portarul, de parcã ar fi un savant brahman. S-a pus orez înmuiat în iaurt pentru ciori, dar vopseaua balconului fiind la fel de albã, ciorile se pãcãlesc si nu ating mâncarea. Îndrumati-mã mai departe, domnitã.
Servitoarea: Pe aici, stimabile, pe aici. Intrati în a doua curte.
Maitreya (intrã si priveste în jur): Ce minune! În curtea a doua se vãd boi grasi, hrãniti cu movile de ierburi si coji de grâne. Coarnele lor sunt unse cu untdelemn. Uitã-te cum scuipã bivolul acela, ca un nobil jignit. Aici se freacã gâtul unui berbec, de parcã ar fi un boxer obosit. Si dincoace se piaptãnã coama cailor. Uite si o maimutã, legatã în cuscã, asemenea hotului prins. (Uitându-se în altã parte). Si aici un elefant e îmbiat cu grãmezi de pilaf. Îndrumati-mã mai departe, domnitã.
.................................
-fragment-
ACTUL V
Apare Ciarudatta asezat pe un scaun, chinuit de dragoste.
Ciarudatta (priveste-n sus): Se pregãteste o furtunã neobisnuitã pentru acest anotimp. Cãci iatã:
Pãunii de casã-si desfac bucurosi bogatele pene,
Lebede trist dau ocol, doritoare de zboruri departe.
Nori vinetii de furtunã umbresc orizontului zarea,
Inimii-ntunecã cerul cuprins de pojarul iubirii.
Si
Negru ca burta de bivol e norul trup însusi lui Krisna
Fulgeru-n juru-i se tese gãlbui ca o mantie vastã.
Tipãtul lung scos de cârduri de lebede înspãimântate
Parcã-i chemarea lui aprigã-n scoica cea mare când suflã.
Si
Acolo urcã norul ca zeul cel negru, albinã giganticã;
lebede-n zbor
Rãsucit, ca de aur închipuie-n cer uriasa lui scoicã
mãiastrã.
Ici curg în vitezã din burtile norilor sparte
Puhoaie de apã sclipind ca argintul topit;
Zãresti la lumina de-o clipã zvârlitã de fulger
Poalele rupte-ale cerului - iarãsi în beznã le pierzi.
Si vântul împrãstie norii si iar îi adunã, de-ti par
Ici cârduri de pãsãri ciakravaka si dincoace lebede,
Dincolo cete de pesti, ori sopârle. E cerul întreg
O frescã-n miscare, mãreatã si vie.
Nori se strâng rând dupã rând ca ostirea kauravilor.
Vesel pãunul,
Precum cãpetenia mândrã Duryodhana, tipã înalt a rãzboi,
Pe când cucu-a tãcut sfiicios, ca învinsul la joc
Yudhisthira.
Lebede-n fugã de tulburea apã se-ascund, ca fratii Pandava.
(Îngrijorat): Cam de mult timp a plecat Maitreya la Vasantasena si încã nu s-a întors.
|
|
|
